Iniţiativa guvernamentală are, cel puţin până acum, sprijinul unanim al partidelor parlamentare, astfel încât aprobarea sa cu largă majoritate de către Parlament ar da Casei Regale, după 150 de ani de la fondarea ei, o semnificativă recunoaştere democratică. Proiectul de lege constată rolul jucat în prezent de Casa Regală a României şi tinde să pună în acord situaţia de facto, creată ca urmare a implicării membrilor Familiei Regale în societatea românească, cu situaţia juridică. Prin urmare, proiectul de lege oficializează o situaţie existentă. Documentul nu oferă nici o atribuţie sau vreun drept suplimentar Casei Regale şi nici nu amputează nimic. Drept urmare, devin ridicole temerile unor monarhişti, care susţin că acest proiect de lege ar reprezenta o abdicare de la orice tentativă de restaurare a monarhiei în România. Proiectul de lege pus de Guvern în dezbatere publică nu reprezintă şi nici nu are cum să reprezintă o tentativă de modificare a actualei Constituţii, deoarece procedura de revizuire a legii fundamentale a statului sau de adoptare a unei noi Constituţii este una diferită, care implică alte mecanisme constituţionale. Însă nici nu interzice nici o iniţiativă viitoare menită să ofere României o nouă Constituţie monarhică.
Proiecul de lege recunoaşte rolul din trecut, dar şi activitatea prezentă a Regalităţii româneşti. Nota de fundamentare a iniţiativei guvernamentale restabileşte adevărul istoric, ocultat în perioada comunistă. “Casa Regală a României este păstrătoarea valorilor şi tradiţiilor statale ale Coroanei Române, care simbolizează suveranitatea şi independenţa naţională. În prezent, ea are o activitate susţinută, fiind o parte esenţială a societăţii româneşti, recunoscută public ca instituţie-simbol. Casa Regală a României desfăşoară angajamente publice numeroase, în ţară şi în străinătate, în sprijinul României, al comunităţilor locale, al instituţiilor sale, precum şi al organizaţiilor private cu scopuri meritorii. Un rol esenţial al Coroanei este recunoaşterea valorilor reale ale societăţii româneşti, fie ele persoane, idei, proiecte, evenimente sau grupări organizate în scopuri meritorii. În exercitarea acestor activităţi, Casa Regală a României are parteneriate cu instituţii publice la nivel central şi local, care sunt trainice şi au devenit adevărate tradiţii”, prevede nota de fundamentare.
Juriştii care au redactat acest document explică şi necesitatea lui. ”În prezent, Casa Regală a României nu are personalitate juridică de sine stătătoare, ceea ce produce foarte mari inconveniente, nu numai sieşi, ci şi instituţiilor publice cu care intră în parteneriat, deoarece acestea trebuie să acţioneze precum cu o persoană fizică, sau cu organizaţiile non-guvernamentale înfiinţate pentru a susţine activităţile Casei Regale, în loc să poată încheia parteneriate direct cu aceasta. Toate activităţile publice ale Casei Regale sunt finanţate în principal din fonduri proprii şi în secundar din atragerea de fonduri private, precum şi cu ajutorul în natură al unor instituţii de stat. În considerarea caracterului de interes public al majorităţii activităţilor de anvergură ale Casei Regale, este dezirabilă crearea posibilităţii de finanţare a acestora şi din fonduri publice, ca şi a aparatului administrativ afectat îndeplinirii lor”.
Redactorii documentului propun şi remediile pentru problemele descrise: acordarea personalităţii juridice pentru Casa Regală a României şi recunoaşterea poziţiei de Şef al Casei Regale a României. De asemenea, pentru îndeplinirea rolului Casei Regale, proiectul de lege instituie un aparat administrativ suplu, care este lipsit de defectele instituţiilor bugetofage şi care nu depăşeşte structura de personal a unei primării modeste de comună: 20 de posturi. De asemenea, proiectul de lege atribuie în folosinţă Casei Regale a României Palatul Elisabeta, pentru o perioadă de 99 de ani. Palatul Regal a fost transformat în muzeu, iar Palatul Elisabeta a fost utilizat drept reşedinţă de Majestatea Sa Regele Mihai I în perioada Celui de-al Doilea Război Mondial, după ce Palatul Regal fusese bombardat de aviaţia germană. Palatul Elisabeta fusese ridicat în perioada interbelică de către Regele Carol al II-lea pentru sora sa, Principesa Elisabeta a României, care a fost şi Regină a Greciei, iar atribuirea sa în folosinţa Casei Regale nu este un favor al statului român, ci o reparaţie parţială a nedreptăţii comise de comunişti, care au confiscat întregul patrimoniu regal, după 1947. Din anul 2001 încoace, Palatul Elisabeta a găzduit zeci de mii de oameni şi a fost locul a mii de evenimente publice dedicate consolidării şi dezvoltării României europene.
Proiectul propus de Guvern defineşte în articolul 1 actualul rol al Casei Regale. “Casa Regală a României este persoană juridică de utilitate publică, autonomă, apolitică şi fără scop patrimonial, păstrătoare a tradiţiilor naţionale şi a valorilor statului român modern, promotoare a dezvoltării României”. De asemenea, proiectul de lege stabileşte că funcţionarea Casei Regale va fi reglementată de un Statut, aprobat de Şeful Casei Regale şi publicat în Monitorul Oficial, după un model brevetat încă de pe vremea Regelui Carol I. Activitatea Casei Regale a României pe teritoriul ţării va viza şi vizează ”recunoaşterea şi promovarea tradiţiilor şi simbolurilor suveranităţii şi identităţii naţionale, a persoanelor, obiceiurilor şi realizărilor de valoare din domeniul ştiinţific, cultural, educaţional, sportiv, administrativ, militar şi economic”. Deja, acest lucru este pus în practică, prin intermediul proiectelor care implică membri ai Familiei Regale şi prin sistemul de ordine şi decoraţii dinastice care operează de mai mulţi ani. Tot Casa Regală se va implica în ”reunirea comunităţilor regionale, urbane şi rurale în jurul unor proiecte, momente cu semnificaţie istorică şi programe de dezvoltare pe termen mediu şi lung, implicând instituţiile publice şi societatea civilă; acordarea de denumiri cu semnificaţie istorică regală, diplome şi alte forme de recunoaştere către entităţi publice şi private non-profit, precum şi pentru evenimente caritabile, culturale, educaţionale şi militare, pentru a le recunoaşte valoarea şi rolul pe care îl îndeplinesc în societate; recunoaşterea calităţii produselor şi serviciilor companiilor care activează pe piaţa românească, pentru a recunoaşte calitatea produselor şi serviciilor lor; acţiuni caritabile, şi de reunire a entităţilor publice şi private care desfăşoară asemenea acţiuni, în scopul dezvoltării sociale, culturale, sportive şi educaţionale pe plan local şi regional; acţiuni educaţionale, în scopul recunoaşterii meritelor şi promovării elevilor, studenţilor şi cadrelor didactice, pentru a atinge excelenţa; acţiuni de promovare a valorilor, monumentelor istorice, potenţialului turistic şi investiţional al României faţă de personalităţi, investitori şi instituţii similare din străinătate; alte activităţi publice în îndeplinirea scopurilor sale”.
Din nou proiectul de lege doar recunoaşte ceea ce există deja. În privinţa reunirii comunităţilor, este semnificativă înfrăţirea comunelor Săvârşin din România şi Regina Maria din Republica Moldova. Acordarea de denumiri cu semnificaţie istorică regală operează deja: de exemplu, Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară a Banatului din Timişoara poartă numele Regelui Mihai I, la fel ca şi Institutul pentru Ştiinţele Vieţii. Recunoaşterea calităţii produselor şi serviciilor companiilor româneşti operează prin intermediul prestigiosului program de acordare a titlului de Furnizor Oficial al Casei Regale, iar activităţile caritabile ale Fundaţiei Principesei Margareta sunt bine cunoscute, la fel ca şi Înaltele Patronaje acordate unor entităţi precum Comitetul Olimpic şi Sportiv Român sau Federaţia Română de Rugby. Dimensiunea internaţională a activităţii Casei Regale este dedicată ”promovării intereselor, valorilor şi proiectelor României, instituţiilor publice şi organizaţiilor societăţii civile şi produselor româneşti”.
Din nou, proiectul de lege recunoaşte ceea ce se întâmplă deja în practică. Alteţa Sa Regală Principele Radu al României, de exemplu, a organizat deja o primă misiune economică a oamenilor de afaceri din Transilvania în Republica Moldova, în luna aprilie, care s-a soldat deja cu decizia a două companii din Cluj de a investi în Basarabia, precum şi cu decizia unei companii din Chişinău de a investi la Cluj. Următoarea misiune de acest fel va avea loc în toamna acestui an, în Germania.
Iniţiativa legislativă reglementează şi dreptul Şefului Casei Regale de a stabili, în deplină autonomie, statutul Casei şi funcţionarea aparatului administrativ, dar consacră şi raporturile sale cu Parlamentul. Întocmai cum, potrivit Constituţiilor din 1866 şi 1923, cel puţin o dată pe an, Regele se adresa Parlamentului, noua lege va stabili că Şeful Casei Regale va fi invitat, cel puţin o dată pe an, să se adreseze senatorilor şi deputaţilor. Practic, el va prezenta un raport, în condiţiile în care Parlamentul este depozitarul suveranităţii naţionale, fapt consacrat şi în titulatura Regilor României, ”prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională”.
Şeful Casei Regale a României, care este în prezent Majestatea Sa Regele Mihai I, va beneficia de o indemnizaţie lunară egală cu cea pe care o primesc foştii şefi de stat. Majestatea Sa va fi succedat de Alteţa Sa Regală Custodele Coroanei, Principesa Moştenitoare Margareta a României. Proiectul de lege mai reglementează modul în care este definit patrimoniul Casei Regale, precum şi faptul că finanţarea cheltuielilor curente este asigurată din bugetul de stat, în timp ce realizarea proiectelor Casei Regale este finanţată din veniturile proprii ale Casei şi din bugetul de stat. Alocările din bugetul de stat pentru funcţionarea Casei Regale reprezintă o practică curentă şi în alte state, inclusiv în monarhiile europene. În cazul României, aceste alocări sunt necesare după ce comuniştii au confiscat Domeniile Coroanei, ale căror venituri asigurau funcţionarea Casei Regale, dar şi proiecte sociale, educative şi culturale.
